Pagina principală Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva Motto: Cât asculti de Dumnezeu, atât asculta si Dumnezeu de tine
Parintele Arsenie Boca    

Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva
Dăruind vei dobândi

  Întrebări frecventeÎntrebări frecvente   CăutareCăutare   Lista membrilorLista membrilor   Grupuri de utilizatoriGrupuri de utilizatori   ÎnregistrareÎnregistrare 
  Regulament Regulament    ProfilProfil    Autentificare pentru mesaje privateAutentificare pentru mesaje private   IntrareIntrare 


Pagina principală Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva » Pastorale » Pastorala de Crăciun (2004) a ÎPS Bartolomeu
Acest forum este închis, nu se pot scrie, crea, răspunde sau modifica subiecte  Acest subiect este închis, nu puteti posta mesaje Subiectul anterior :: Subiectul următor 
Pastorala de Crăciun (2004) a ÎPS Bartolomeu
MesajTrimis: Mar Dec 21, 2004 4:30 pm Răspunde cu citat (quote)
Stefan
 
Data înscrierii: 16 Feb 2003
Mesaje: 735
Locație: România


† BARTOLOMEU
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP
AL VADULUI, FELEACULUI SI CLUJULUI

IUBITULUI NOSTRU CLER SI POPOR:
HAR, PACE, AJUTOR SI MILA DE LA DUMNEZEU,
IAR DE LA NOI, ARHIEREASCA BINECUVÂNTARE!



Iubitii mei fii sufletesti,

Ne sunt cunoscute împrejurarile în care S'a nascut Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.
Îngerul Gavriil îi binevesteste Fecioarei Maria din Nazaret ca, prin umbrirea Duhului Sfânt, Îl va naste pe Fiul lui Dumnezeu, Caruia i se va da tronul lui David, dar a Carui împaratie nu va avea sfârsit.
Sfânta Fecioara accepta mesajul si merge sa i-l împartaseasca rudei sale Elisabeta, viitoarea mama a Sfântului Ioan Botezatorul, prima care o saluta cu o închinare si o numeste "Maica Domnului".
Când împaratul din Roma porunceste un nou recensamânt al populatiei, Fecioara Maria calatoreste la Betleem, orasul lui David, alaturi de logodnicul si protectorul ei Iosif, ambii fiind descendenti ai marelui rege. Aici i se împlinesc zilele sarcinii si, în lipsa oricarui adapost uman, naste în ieslea de sub bolta unei pesteri.
Nasterea Fiului lui Dumnezeu este cântata de îngeri si vestita unor pastori din apropiere, care vin la staul si I se închina Pruncului.
La opt zile, Nou-Nascutul este taiat împrejur dupa rânduiala legii si primeste numele de Iisus.
La patruzeci de zile este supus unei alte rânduieli legale si dus la templul din Ierusalim, unde este întâmpinat de catre Dreptul Simeon cu emotie, bucurie si viziune profetica.
De acum nu se mai întâmpla nimic. Evenimentul se petrecuse la periferia interesului public, în cercul unui numar foarte restrâns de persoane, nu mai multe de cinci-sase.
Dupa aproximativ doi ani, în Ierusalim apar trei magi din partile Rasaritului, care întreaba pe uliti: "Unde este Cel ce S'a nascut rege al Iudeilor?" Irod aude, tresare si se înspaimânta. El, rege uzurpator, fara antecedente dinastice, afla de existenta unui copil care prin nastere poarta o descendenta regala legitima. Începe prigoana. În imposibilitate de a-L identifica pe Cel cautat, regele ordona masacrarea tuturor pruncilor de aceeasi vârsta din zona Betleemului.
Îl afla însa magii, undeva, într'o casa, I se închina ca unui rege, cu daruri, apoi pleaca si dispar.
Maria si Pruncul se refugiaza în Egipt, sub ocrotirea lui Dumnezeu si a aceluiasi devotat Iosif. De îndata ce vor fi aflat de moartea lui Irod, ei vor reveni de-a dreptul în Nazaret.
Dupa înca zece ani Îl întâlnim pe copilul Iisus în templul din Ierusalim, uimindu-i pe învatatii vremii cu stiinta si întelepciunea Sa întru ale Scripturii. Avea însa constiinta clara ca este Fiul lui Dumnezeu.
Apoi, pentru înca douazeci si opt de ani, reintra în anonimat.


Iubitii mei fii sufletesti,

În calendarul nostru crestin ortodox, sarbatoarea pe care o praznuim acum se numeste Nasterea Domnului. Tot asa se numesc si altele, precum Botezul Domnului, Intrarea Domnului în Ierusalim, Învierea Domnului, Înaltarea Domnului. Urmându-i Elisabetei, pe Sfânta Fecioara Maria o numim, de obicei, Maica Domnului, iar marile ei sarbatori înscrise în calendar se numesc Nasterea Maicii Domnului si, respectiv, Adormirea Maicii Domnului. Peste tot, cuvântul Domn.
Noi însa, în general, înca nu avem o cunoastere foarte limpede asupra acestui atribut al Fiului lui Dumnezeu. Pe Iisus Hristos Îl percepem mai mult ca Învatator, adica în dimensiunea Lui profetica, El fiind Calea, Adevarul si Viata. De asemenea, Îl percepem mai mult ca Mântuitor, adica în dimensiunea Lui preoteasca, El fiind Cel ce, de dragul nostru si pentru eliberarea noastra din moarte, S'a adus pe Sine jertfa pe cruce. Dar în nici una din aceste doua ipostaze nu ne apare ca Domn, ci mai degraba ca Fiu al Omului, Care n'a venit în lume pentru ca noi sa-I slujim Lui, ci pentru ca El sa ne slujeasca noua, fie învatând, fie murind. Iata de ce mi-am propus ca în anul acesta sa va vorbesc despre Iisus Hristos ca Domn.
În limbile biblice vechi, adica în ebraica, greaca si latina, cuvântul domn avea întelesul de suveran, stapân, stapânitor, autocrat, conducator deplin, cu drept de judecata, de viata si de moarte asupra supusilor sai.
Limba româna a preluat cuvântul din latinescul dominus, care însemna: cap de familie, posesor de bunuri, proprietar, stapân, arbitru, suveran. Împaratii romani de dupa August si Tiberiu purtau titlul de Dominus. În istoria noastra nationala de dinaintea anului 1881 (când Carol I a devenit rege), cârmuitorul tarii se numea domn sau domnitor; functia lui se numea domnie si implica verbul a domni; el avea un sfat domnesc, locuia în casa domneasca, sotia sau mama lui era doamna, iar urmasii sai erau, fiecare, os de domn, cu drept de mostenire la tron.
În timpul Vechiului Testament, Domn era Dumnezeu în lucrarea Lui proniatoare, adica chiar mai mult decât Dumnezeu-Creatorul. Domnul Dumnezeu, acesta-Mi este numele, iata o definitie pe care o aflam în profetul Isaia . Expresia, foarte frecventa: Si voi veti cunoaste ca Eu sunt Domnul era menita sa ateste autenticitatea unor semne si minuni dumnezeiesti . Aceeasi expresie era folosita spre a întari o porunca divina , sau prin care Dumnezeu Îsi defineste si calitatea de Judecator . Psalmistul David pune semn de egalitate între Domnul si Împaratul slavei .
Cu aceasta, am ajuns în Noul Testament. Aici, de vreme ce Dumnezeu este Împarat, iar Iisus Hristos este Fiul si egalul Sau , se întelege de la sine ca si Fiul este Împarat. Cu toate acestea, de-a lungul a trei ani si jumatate de propovaduire, Iisus nu Se va numi pe Sine Împarat decât foarte târziu, si nici atunci direct. În schimb, înca de la început intervine notiunea de împaratia cerurilor (sau împaratia lui Dumnezeu sau, simplu, împaratia), absolut esentiala pentru întelegerea si asumarea mesajului evanghelic. Apropierea ei este anuntata mai întâi de Sfântul Ioan Botezatorul , apoi de Însusi Iisus , iar ea va deveni temelia si finalitatea Întruparii. Împaratia înseamna, peste tot, devenire ascendenta, desavârsire, mântuire, sfintenie. Daca, asa cum afirma Sfântul Atanasie cel Mare, Dumnezeu a devenit om pentru ca omul sa devina Dumnezeu, îndumnezeirea omului nu este altceva decât cetatenia lui în împaratia cerurilor, unde Dumnezeu va domni împreuna cu sfintii Sai.
În rugaciunea "Tatal nostru" cerem, printre altele: Vina împaratia Ta! , adica împaratia Tatalui. Dar împreuna cu El domneste si Fiul. Iata ce le spune Acesta ucenicilor Sai, fagaduindu-le vesnicul ospat duhovnicesc: Eu va rânduiesc voua împaratie, asa cum Tatal Mi-a rânduit-o Mie, ca sa mâncati si sa beti la masa Mea întru împaratia Mea.
Stim ca Domnul Iisus obisnuia sa vorbeasca în parabole. Potrivit acestora, împaratia ne apare ca o realitate ambigua, putin accesibila întelegerii de obste, prin aceea ca, pe de o parte, ea se proiecteaza în viitor, ca una ce va sa vina , iar, pe de alta parte, ca una care a si venit, care se afla înlauntrul nostru . Cu toate acestea, nu e vorba de doua împaratii, ci de una singura, în doua faze curgatoare: împaratia aici, pe pamânt, în devenire, în curs de constituire, si împaratia în faza ei finala, definitiv constituita în ceruri. Asemenea unui drum în urcus, ea porneste din istorie, odata cu întemeierea Bisericii lui Hristos, si se proiecteaza în vesnicia Sfintei Treimi. Aici, pe pamânt, mergem amestecati, asa cum creste grâul laolalta cu neghina; acolo, sus, va fi secerisul, trierea si cernerea. Aici, jos, împaratia o avem prin Liturghie; acolo, sus, o vom avea prin ea însasi.
Iisus a întemeiat împaratia. El nu Se declara pe Sine Împarat, dar este. Aceasta se vede mai ales în minunile Sale; El se poarta ca un stapân autoritar, înzestrat cu puterea de a porunci. Pacatul a introdus în lume dezordinea, minunea restaureaza ordinea. Boala e o stare anormala, minunea restaureaza normalitatea. Omul posedat de demon e un sclav, minunea îi reda libertatea. Moartea e o înfrângere, minunea o întoarce împotriva-i, victorioasa. Totul, prin Împarat. Împaratul e puternic si prompt. Înainte de a face o minune, Iisus nu sta pe gânduri, nu tine o cuvântare, nu delibereaza, ci se comporta ca un comandant care da ordine scurte, precise, la obiect, cu efect imediat:
Unui paralitic: Ridica-te, ia-ti patul si mergi la casa ta!
Unui om cu mâna uscata: Întinde-ti mâna!
Orbului din Ierihon, care vrea sa-si capete vederea: Capata-ti vederea!
Catre demonul omului din Capernaum: Taci si iesi din el!
Duhului necurat dintr'un copil: Iesi din el, si'n el sa nu mai intri!
Mortului din Nain: Tinere, tie-ti spun: Scoala-te!
Fiicei lui Iair, care de abia murise: Copila, scoala-te!
Pe prietenul Lazar, cadavru în mormânt, îl striga pe nume: Lazare, vino afara!
Iisus este si stapânul naturii, îi porunceste vântului sa stea, furtunii sa înceteze, marii sa se linisteasca.
Totul, de dragul omului.
Cum Îi raspunde omul? Iisus este arestat prin tradarea lui Iuda si judecat în sinedriu sub acuzatia de a fi pretins ca este Fiul lui Dumnezeu. El confirma. Dar printr'o astfel de învinuire nu se poate obtine o condamnare la moarte din partea guvernatorului. Procesul religios se transforma în proces politic, Pilat este supus santajului. Acuzatorii spun: Iisus pretinde ca e Hristos-Împarat, ceea ce înseamna uzurparea cezarului din Roma. La interogatoriu, guvernatorul Îl întreaba daca El este împarat. Iisus nu neaga, dar Se defineste: Împaratia Mea nu este din lumea aceasta. Si adauga: Eu pentru aceasta M'am nascut, si pentru aceasta am venit în lume: sa marturisesc pentru adevar; si tot cel ce este dintru adevar asculta glasul Meu. Provocat astfel, Pilat Îi mai pune o întrebare: Ce este adevarul? La care Iisus nu raspunde. Si vom vedea îndata de ce.


Iubitii mei fii sufletesti,

Iata-ne acum reveniti la momentul nasterii Domnului. Atunci, în fata lui Pilat, Iisus afirma ca împaratia Lui nu este din lumea aceasta. Sa retinem mai întâi amanuntul gramatical: El nu spune în lumea aceasta, ci din lumea aceasta. Cu alte cuvinte, împaratia Lui poate fi si în lumea aceasta, dar obârsia sau cauzalitatea ei e în alta parte, în lumea cealalta, în cerurile din care Se pogorâse. Rânduite mai pe întelesul nostru, cuvintele Lui ne descopera ca tocmai pentru aceasta împaratie a venit El aici, pe pamânt, ca sa o întemeieze mai întâi ca Biserica, si prin ea sa Se descopere pe Sine ca Adevar marturisitor si mântuitor. Mântuitor pentru cine?: Pentru toti cei care se vor naste dintru acest Adevar prin Taina Botezului. Acestia Îi asculta glasul, tocmai pentru ca în El se recunosc pe ei însisi.
Pilat Îl întreaba: Ce este adevarul? Cum sa raspunzi la o întrebare natânga? E natânga prin aceea ca pretinde un raspuns filosofic. Tacerea lui Iisus poarta într'însa nu un raspuns, ci o blânda mustrare: Omule, nu întreba: Ce este adevarul?, ci întreaba: Cine este Adevarul? Daca asa mi-ai fi pus întrebarea, ti-as fi dat acelasi raspuns pe care l-am oferit ucenicilor Mei cu câteva ceasuri în urma: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Dar pentru ca nu astfel M'ai întebat, iata-Ma aici, în fata ta, raspunzând prin tacere si înfatisare: EU SUNT ADEVARUL! Cel putin de acum înainte e bine sa stii ca Adevarul nu e un concept, ci o Persoana, si ca aceasta Persoana S'a întrupat din Fecioara Maria ca Fiul lui Dumnezeu, ca Împarat, ca Domn. Domnul are puteri depline, inclusiv pe aceea de a elibera pe cineva din robie. Când Domnul e Dumnezeu, adica Adevarul-întrupat, El îi poate elibera pe oameni din robia pacatului. Tocmai de aceea le va spune: Adevarul va va face liberi.
Iata, deci, iubitii mei, ce trebuie sa întelegem prin nasterea Domnului: întruparea Împaratului Care S'a împaratit întemeind Împaratia si Caruia Dumnezeu-Tatal I-a transferat puterea de a împarti dreptatea. Atunci, cândva, la sfârsitul veacurilor, dupa Judecata de Apoi, Cel ce S'a numit pe Sine Fiul Omului va veni pe norii cerului ca Împarat si le va spune celor de-a dreapta Sa, adica celor mântuiti prin iubire: Veniti, binecuvântatii Parintelui Meu, mosteniti împaratia ce v'a fost pregatita voua de la întemeierea lumii!
Cine vor fi mântuitii prin iubire? Toti cei care-L iubim pe Iisus facându-I voia, toti care-L iubim facându-ni-L partas la propria noastra viata, purtându-ne cu El ca si cum ar fi unul de al nostru.
Noi stim ca El, Domnul, S'a nascut în umilinta, si deseori suntem înclinati sa-L cainam, uitând ca El a vrut-o si ca doar El, Împaratul, putea s'o faca. Si stiti de ce a vrut-o? Ca sa-i ofere creaturii prilejul de a-si ocroti Creatorul. El a facut pamântul, pamântul Îi ofera adapost. Dumnezeu a facut omul, Fecioara Maria Îl poarta pe Dumnezeu în pântece omenesc. El i-a facut pe îngeri, îngerii Îl cânta, vestindu-L. El a facut cerul, cerul Îi trimite steaua. El a facut necuvântatoarele, acestea Îl încalzesc în staul. El a facut iarba câmpului, aceasta I se asterne, prietenoasa, în iesle. El a facut vântul si zapada, dar iata ce ne spune un colind:

Vântu-L bate,
nu-L razbate,
neaua ninge,
nu-L atinge.

Când Maica Sfânta suspina si plânge din pricina ca

n'are scutec de'nfasat,
nici hainute de'mbracat
pentru Pruncul de'Mparat,

colindul ne spune ca vin femeile din apropiere si o alina:

Nu mai plânge, maica mea,
scutecele noi ti-om da,
Pruncul Sfânt de-i înfasa.

El a creat florile, dar iata ce ne spune un alt colind despre una din ele careia Maica Domnului i-L aduce'n brate pe Însusi Dumnezeu:

Floricica se'nchina
Si miresme-i aducea.

Iar anonimul autor al colindului adauga, în încheiere:

Si cu mica floricea
Îi aduc inima mea.

Iubitii mei, vreti sa-I aduceti Domnului un dar de Craciun? Sa-I aduca fiecare inima sa, si e de-ajuns. La multi ani!


http://www.arhiepiscopia-ort-cluj.org/pastorala.pdf
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Pastorala de Crăciun (2004) a ÎPS Bartolomeu
  Pagina principală Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva » Pastorale
Puteți crea un subiect nou în acest forum
Puteți răspunde la subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum
Data este GMT + 3 Ore  
Pagina 1 din 1  

  
  
 Acest forum este închis, nu se pot scrie, crea, răspunde sau modifica subiecte  Acest subiect este închis, nu puteti posta mesaje  



Powered by phpBB © 2001-2005 phpBB Group
Style by Vjacheslav Trushkin and modified by Petru Jigorea
Versiune în limba română: Romanian phpBB
Vizitati si:

Manastirile Athosului si Meteorele
eXTReMe Tracker