Pagina principală Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva Motto: Cât asculti de Dumnezeu, atât asculta si Dumnezeu de tine
Parintele Arsenie Boca    

Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva
Dăruind vei dobândi

  Întrebări frecventeÎntrebări frecvente   CăutareCăutare   Lista membrilorLista membrilor   Grupuri de utilizatoriGrupuri de utilizatori   ÎnregistrareÎnregistrare 
  Regulament Regulament    ProfilProfil    Autentificare pentru mesaje privateAutentificare pentru mesaje private   IntrareIntrare 


Pagina principală Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva » Pastorale » Pastorala de Crăciun 2005 - ÎPS Bartolomeu Anania
Acest forum este închis, nu se pot scrie, crea, răspunde sau modifica subiecte  Acest subiect este închis, nu puteti posta mesaje Subiectul anterior :: Subiectul următor 
Pastorala de Crăciun 2005 - ÎPS Bartolomeu Anania
MesajTrimis: Vin Dec 30, 2005 9:51 pm Răspunde cu citat (quote)
Stefan
 
Data înscrierii: 16 Feb 2003
Mesaje: 735
Locație: România


Citat:

† B A R T O L O M E U
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU, ARHIEPISCOP
AL VADULUI, FELEACULUI ȘI CLUJULUI
IUBITULUI NOSTRU CLER ȘI POPOR:
HAR, PACE, AJUTOR ȘI MILĂ DE LA DUMNEZEU,
IAR DE LA NOI, ARHIEREASCĂ BINECUVÅNTARE
Iubiții mei fii sufletești,
De faptul istoric al nașterii Domnului se leagă și episodul magilor de la
Răsărit. Iată cum ni-l istorisește Sfântul Apostol și Evanghelist Matei:
Iar dacă’n zilele regelui Irod S’a născut Iisus în Betleemul Iudeii, iată magii
de la Răsărit au venit în Ierusalim, întrebând: „Unde este Cel ce S’a născut rege al
Iudeilor? Că’n Răsărit văzutu-I-am steaua și am venit să I ne închinăm”.
Și auzind acestea, regele Irod s’a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el.
Și adunând pe toți arhiereii și cărturarii poporului, i-a întrebat: „Unde este să se
nască Hristos?” Iar ei au zis: „În Betleemul Iudeii, că așa este scris prin profetul: Și
tu, Betleeme din pământul lui Iuda, nicicum nu ești mai mic între căpeteniile lui
Iuda, căci din tine va ieși Cârmuitorul Care-l va păstori pe poporul Meu Israel”.
Atunci Irod i-a chemat în taină pe magi și a aflat limpede de la ei vremea când
li se arătase steaua. Și trimițându-i la Betleem, le-a zis: „Mergeți și cercetați cu deamănuntul
despre prunc și dacă-l veți afla, dați-mi și mie de veste, pentru ca să vin și
eu să mă închin lui.
Iar ei, ascultându-l pe rege, au plecat; și iată, steaua pe care o văzuseră în
Răsărit mergea înaintea lor, până ce a venit și stat deasupra locului unde era
Pruncul. Și văzând ei steaua, s’au bucurat cu bucurie mare foarte. Și intrând în casă,
L-au văzut pe Prunc împreună cu Maria, mama sa; și căzând la pământ, I s’au
închinat; și deschizându-și vistieriile, I-au adus daruri: aur, tămâie și smirnă. Dar
luând prin vis înștiințare să nu se mai întoarcă la Irod, pe altă cale s’au dus în țara
lor.1
Din această relatare nu cunoaștem nici numărul magilor, nici numele lor, și
nici țara din care veneau. Din tradiție, însă, consemnată de Sfinții Părinți ai Bisericii,
știm că erau trei și că țara lor de baștină era, după toate probabilitățile, Persia.
De asemenea, știm că, în antichitate, „magi” erau numiți acei înțelepți, nu
mulți la număr, care se ocupau în special cu astrologia, cu ceea ce se cheamă „cititul
în stele”, cu observarea corpurilor și fenomenelor cerești pe care le interpretau în
sensul că o anume stea sau o anume constelație determină și patronează destinul unei
ființe umane. Astrele deveneau astfel obiecte de adorație religioasă, iar magii erau
primii lor închinători. Cu toate acestea, în istoria culturii și civilizației umane,
superstiția astrologiei și-a avut partea ei benefică: din ea s’a născut astronomia ca
știință, așa cum, pe alt plan, știința chimiei a fost precedată de alchimie.
În general, magii erau oameni din clasa nobililor, unii chiar de viță regească,
și astfel își puteau permite să învețe carte, să studieze cu cele mai avansate mijloace
ale vremii și să devină sfetnici apropiați ai suveranilor lor.


Așa stând lucrurile, se naște întrebarea: Ce rost au avut magii în iconomia
mântuirii noastre? Voi încerca să vă lămuresc în cele ce urmează.
Iubiții mei fii sufletești,
De la Sfântul Evanghelist Luca știm că cei dintâi oameni care au aflat de
nașterea lui Hristos au fost păstorii din apropierea Betleemului, iar ei au știut-o din
gura unui înger luminos.
În aceeași clipă, la mii de kilometri depărtare, magii persani aflau de la o stea
că s’a născut Regele Iudeilor.
Nu e greu să înțelegem că prima veste li se adresa iudeilor și că cea de a doua
le era menită păgânilor. Dar, mai departe, se pune întrebarea: Dacă aceeași veste s’a
dat în două locuri diferite, de ce s’a dat în două chipuri diferite? Cu alte cuvinte, de ce
în Iudeea a vorbit un înger, iar dincoace, în Persia, a vorbit o stea? Explicația stă în
aceea că, mai presus de toate, o astfel de veste trebuia receptată și crezută. Or, păstorii
iudei credeau în îngeri, iar un înger era perfect credibil, în timp ce magii credeau în
stele, iar pentru ei numai o stea putea fi credibilă. Dumnezeu, în înțelepciunea Lui, a
ales pentru fiecare calea de acces cea mai potrivită. Să presupunem că lucrurile s’ar fi
petrecut invers: Dacă păstorilor le-ar fi vorbit o stea, și-ar fi scuipat în sân; iar dacă
magilor li s’ar fi adresat un înger, și-ar fi clătinat bărbile. Așa, fiecăruia i s’a vorbit pe
limba lui.
Acum intervine o altă posibilă nedumerire: Cum poate vorbi o stea? Și, la
urma urmelor, ce fel de stea? Una desprinsă pe firmament și intrată în zona de jos a
atmosferei terestre? Imposibil de admis, de vreme ce se știe că o stea are o mărime
gigantică, și e de ajuns să cunoaștem că soarele nostru este el însuși o stea. Textul
evanghelic ne spune clar că, după întâlnirea magilor cu Irod, steaua li s’a arătat din
nou acestora și că i-a călăuzit până la destinație, unde a stat deasupra locului unde era
Pruncul. Dacă ar fi fost una din stelele cerului, conul ei de acoperire ar fi cuprins o
jumătate din globul pământesc; dacă însă a indicat cu exactitate locuința în care se
aflau Pruncul și mama sa, atunci steaua nu putea fi mai voluminoasă decât o torță
aprinsă.
În decursul timpului s’au făcut diverse supoziții, dintre care nu a lipsit aceea
că, de fapt, „steaua” nu era altceva decât o cometă. În realitate, astrul cu pricina nu
putea fi o stea propriu-zisă, deoarece o stea se mișcă pe direcția est-vest, în timp ce
călătoria magilor avea direcția nord-sud. El nu putea fi nici cometă, deoarece o
cometă se mișcă în sens invers față de planete, adică pe direcția vest-est. Atunci, care
era natura stelei magilor?
Sfântul Ioan Gură de Aur este cel care face o revelatoare paralelă între
călătoria magilor spre Iudeea și drumul evreilor după plecarea lor din Egipt.2 Ca să
ajungă în Canaan, aceștia trebuiau să străbată imensa pustie a Sinaiului. De-a lungul
acestui drum lung, întortocheat și anevoios, Dumnezeu i-a călăuzit printr’un stâlp de
nor, care le mergea înainte ziua, dar care devenea stâlp de foc la lăsarea întunericului,
pentru ca drumeții să poată merge și noaptea, pe răcoare.3 Când stâlpul se oprea, acolo
era locul de popas; când pornea el, se mișca și poporul.
Ei bine, Sfântul Ioan Hrisostom crede că acesta era și rolul stelei de care
vorbim. Creată anume de Dumnezeu, ea avea menirea de a-i călăuzi pe magi spre
locul unde se afla Dumnezeiescul Copil. Mai mult, nimic nu ne împiedică să credem
că, din porunca lui Dumnezeu, un înger a luat chipul unei stele, tocmai pentru ca
astfel să aibă acces la deschiderea, înțelegerea și angajarea magilor. Să ne amintim de
Sfântul Apostol Pavel în Areopag. Dacă el le-ar fi vorbit atenienilor de la început
despre Hristos Cel înviat, nimeni nu l-ar fi luat în seamă. El a început însă a le vorbi
despre zeul lor necunoscut, a cărui statuie o văzuse în oraș, un zeu în care el nu
credea, dar în care credeau ei. Doar așa a izbutit să fie ascultat, cel puțin o vreme. Așa
e și cu îngerul care devenise, aparent, o stea.
Pe de altă parte, limbajul curent folosește cuvântul „stea” nu doar pentru
astrele pe care noi le vedem lunecând pe firmament, ci și pentru categorii mult mai
mici de corpuri cerești. Astfel, cometele sunt numite și „stele cu coadă”, iar despre
meteoriți se spune că sunt „stele căzătoare”. În numeroase cazuri, realitatea care se
ascunde în spatele unui nume se descoperă treptat. Să ne amintim de cei trei Oaspeți
ai lui Avraam la stejarul Mamvri. La început, Avraam I-a văzut ca Oameni. Îndată
după aceea și-a dat seama că erau îngeri. În realitate, erau chiar cele trei Persoane ale
Sfintei Treimi.4
Revenim acum la magi. Ca niște buni cunoscători ai corpurilor cerești, pe care
le urmăreau noapte de noapte, ei au înțeles de la bun început că ceea ce li se arăta sub
chipul unei stele nu era un astru obișnuit al firmamentului, ci un semn luminos cu
totul aparte, anume rânduit pentru ei să-i dea crezare și să-l urmeze pe căi
necunoscute, fără teama că ar putea fi victimele unei înșelăciuni diavolești. Pentru ei,
steaua avea o identitate proprie. Spunându-i lui Irod că-L caută pe Regele-Prunc, ei
precizează: Că’n Răsărit văzutu-I-am steaua și am venit să I ne închinăm. Așadar, nu
o stea oarecare, ci steaua Lui, în sensul că ea le fusese trimisă anume pentru El.
Cât despre modul în care steaua le-a grăit magilor, acesta nu putea fi decât
lăuntric, prin iluminarea minții. De altfel, vestirea nu avea în față un vid intelectual, ci
un câmp deja pregătit. Să nu uităm că în acele părți ale Asiei, cu vreo cinci-șase
secole înainte de Hristos, printre robii evrei deportați din Țara Sfântă se aflaseră și
profeții Iezechiel și Daniel, că acolo și-au scris ei cărțile și acolo au propovăduit că
Mesia va veni din neamul iudeilor. E sigur că în toate coloniile iudaice din Asia, care
nu erau puține și care au dăinuit până târziu, ideea mesianică s’a transmis din
generație în generație, și tot atât de sigur este că magii noștri, oameni foarte instruiți,
se aflau deja într’un orizont de așteptare; dovada este marea bucurie care i-a cuprins
în clipa când au știut că se află în locul căutat. Așadar, la început, când steaua li s’a
arătat pentru prima dată, nimic mai simplu decât o străfulgerare mintală: Acum S’a
născut! Dacă vreți, vă pot duce la El. Și, după îndelungate pregătiri, au purces la
drum lung, cu tărhatele încărcate pe cămile. Și, asemenea stâlpului de nor sau de foc
din pustia Sinaiului, steaua i-a purtat pe căile cele mai bune, atât ziua cât și noaptea,
le-a arătat locurile de popas și le-a îndrumat pașii prin nehotărârea răscrucilor.
Tot din pagina Evanghelistului putem deduce că drumul magilor a durat
între un an – un an și jumătate. Cam aceasta trebuie să fi fost vârsta lui Iisus la vremea
când Irod a calculat-o din spusele lor. Oricum, Iisus și Maria se aflau nu în peșteră
(aceea fusese doar sălașul nașterii), ci într’o casă. Nu cunoaștem localitatea, dar nici
nu putem exclude presupunerea că aceasta era chiar Nazaretul. Știm că acolo s’a
așezat Sfânta Familie după revenirea din Egipt și tot pe acolo, prin Galileea, trecea
drumul de întoarcere al magilor spre țara lor (altul decât acela pe care veniseră).
Se mai poate pune întrebarea: De ce nu i-a călăuzit steaua pe magi de-a dreptul
la locul căutat, ci i-a purtat în Ierusalim, unde le-a dispărut din vedere, obligându-i
astfel să întrebe ici și colo, pe străzile orașului, până ce întrebarea a ajuns în urechile
regelui?
Știm că Domnul S’a născut într’un loc izolat și că singurii martori ai Noului-
Născut au fost câțiva bieți păstori. În rest, nu știa nimeni. Magii însă, pe străzile unui
oraș foarte aglomerat, întrebau precis: Unde este Cel ce S’a născut rege al Iudeilor?
Și ne mai spune Evanghelistul că, de îndată ce a auzit această întrebare, regele Irod
s’a tulburat, și tot Ierusalimul împreună cu el. Nici Irod și nici Ierusalimul nu au
izbutit să afle unde anume era vlăstarul trupesc al regelui David, dar vestea în sine s’a
răspândit ca fulgerul și a continuat să rămână în conștiința poporului vreme de
aproape treizeci de ani, când Ioan Botezătorul avea să-L arate mulțimilor pe Mielul lui
Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii.5
Acum de abia revenim la prima noastră întrebare, și esențială: Ce rost au avut
magii în iconomia mântuirii noastre, adică a neamului omenesc?
Dragii mei, magii de la Răsărit sunt simbolul și mărturia universalității
creștinismului. Religia creștină, într’adevăr, s’a născut în Iudeea și printre iudei, dar
nu numai lor le era destinată, ci și neamurilor păgâne. Ca Mântuitor, Fiul lui
Dumnezeu a venit ca să răscumpere, prin jertfa de pe cruce, greșala lui Adam. Adam
însă nu a fost strămoșul doar al lui Israel, ci al întregului neam omenesc.
Universalitatea creștinismului este clar atestată în Noul Testament. Pornind de
la faptul că reprezentanții iudeilor, anume cărturarii și arhiereii, refuzau cu obstinație
să accepte mesajul Evangheliei, Mântuitorul a rostit mai multe parabole, dintre care
cea mai importantă este aceea a lucrătorilor nevrednici. Un om a sădit vie, a înzestrato
cu toate cele de trebuință și, înainte de a pleca departe pentru multă vreme, a dat-o
pe seama lucrătorilor. Aceștia însă au pus stăpânire pe ea, și de trei ori au refuzat să-I
dea stăpânului, prin trimișii săi, roadele cuvenite. În cele din urmă, l-a trimis pe
însuși fiul său, dar lucrătorii, văzându-se față’n față cu însuși moștenitorul, l-au
omorât. Drept urmare, când stăpânul se va întoarce, îi va nimici pe lucrătorii
îndărătnici, iar via o va da altora.6 Mesajul parabolei e cât se poate de transparent:
Stăpânul e Dumnezeu, via e Împărăția Cerurilor, lucrătorii sunt iudeii refractari,
trimișii sunt profeții, fiul este Însuși Iisus Hristos, Cel ucis pe cruce, iar lucrătorii cei
noi sunt popoarele păgâne, care vor prelua moștenirea cerească, desăvârșind-o.
Ei bine, din aceste popoare păgâne făceau parte și magii, care, călăuziți
de stea, au ajuns în fața Dumnezeiescului Copil. Acolo și-au pus genunchii la pământ
și I s’au închinat, după care și-au deschis vistieriile încărcate pe cămile și I-au oferit
daruri de preț, anume aur, tămâie și smirnă. Sfântul Ioan Gură de Aur interpretează în
felul următor semnificația acestor daruri: aurul, Împăratului; tămâia, Dumnezeului;
smirna, Omului care va suferi chinuri.
Toate acestea, dragii mei, echivalează cu o convertire. Care-va-să-zică, trei
păgâni din Persia, cititori în stele, au în memorie o profeție despre un Mesia care va
să Se nască, află printr’o stea că S’a și născut, pleacă să-L găsească, luând cu ei și
daruri ca pentru o față imperială cu nimb divin, se lasă călăuziți de aceeași stea până
ce Îl văd cu ochii, I se închină și-I oferă daruri. Ce vrem mai mult? De aceea ei sunt
reprezentați și în icoana Nașterii Domnului, într’un plan mai îndepărat, ceea ce
sugerează adevărul că în momentul nașterii ei erau de abia pe drum. Dar ei sunt aici,
în icoana creștină, ca unii care au înțeles că vechea lor credință fusese o eroare și că
dacă vor să-și păstreze vechea lor pasiune pentru corpurile cerești, acum e timpul ca
ei, astrologii, să devină astronomi, iar cititorii cosmosului să devină cititorii Celui ce
l-a creat. Este ceea ce ni se spune prin troparul Nașterii Domnului: [ei, magii] cei ce
se închinau stelelor, de la stea s’au învățat să se închine Ție, Soarelui Dreptății, și să
Te cunoască pe Tine, Răsăritul cel de Sus.
Iubiții mei fii sufletești,
Ați observat, desigur, că abordarea acestui episod evanghelic, al magilor
călăuziți de stea, nu e nici simplă și nici ușoară. Ea însă are menirea de a ne face pe
noi, creștinii, mai luminați asupra legăturii omului cu ceea ce este deasupra lui.
Acest univers de deasupra noastră îl numim, la singular, cer, atunci când ne
referim la cel material (cerul înstelat) și, la plural, ceruri, prin care-l înțelegem pe cel
spiritual (Tatăl nostru Carele ești în ceruri; sau: Împărăția cerurilor). Sunt cazuri însă
când ele sunt folosite și unul în locul celuilalt.
Să ne oprim mai întâi asupra singularului cosmos alcătuit din astre. Din
păcate, astrologia face o carieră strălucită și’n zilele noastre, de vreme ce sunt ziare
care, în scopuri comerciale, publică frecvent harta zodiacului și prezicerile
horoscopului, superstiție care se situează în aceeași categorie cu ghicitul în ghioc sau
în palmă sau în cărți sau în cărbune, cu vrăjile, farmecele și descântecele de care sunt
pline revistele de senzație, dar și numeroase ecrane de televiziune. Oare trebuie să vă
spun eu că toate acestea nu sunt altceva decât amăgiri și că toate se fac pentru bani?
Oare trebuie să vă spun eu că toate acestea sunt, pe de-o parte, iraționale, și, pe de
alta, blasfemiatoare? Ele nu se întemeiază pe credința celor ce le practică, ci pe
credulitatea celor ce le caută. Dacă se întâmplă uneori ca o prezicere să coincidă cu
niște date reale din viața beneficiarului, admirația acestuia se îndreaptă spre persoana
prezicătorului, care I-a luat și banii.
Haideți acum să contemplăm spuza stelelor de pe cerul unei nopți senine și să
ne minunăm, împreună cu filosoful Immanuel Kant, nu doar de splendoarea
spectacolului, ci și de ordinea lui, de liniștea și precizia cu care miliardele de astre se
mișcă pe orbitele lor. Și ne vom aduce aminte de cuvintele psalmistului: Cerurile
povestesc mărirea lui Dumnezeu și facerea mâinilor Lui o vestește tăria.7 Așadar,
admirația noastră Îl are ca obiect pe Dumnezeu.
Haideți acum să-i întrebăm și pe astronomi și să aflăm de la ei ceea ce Sfântul
Vasile cel Mare afirma cu șaisprezece secole în urmă, anume că înainte ca Dumnezeu
să fi făcut lumea, El i-a rânduit mai întâi legile care s’o guverneze. Savanții de astăzi,
cei de la NASA sau cei din spatele telescoapelor electronice, știu că universul are o
structură și o funcționalitate rațională și că numai astfel, prin calcule raționale, poate
fi lansată în cosmos o sondă spațială care se deplasează în spații enorme cu precizie
matematică. Or, de vreme ce universul este rațional, Autorul lui nu poate fi decât o
ființă rațională, adică Dumnezeu.
Nu stărui în acest domeniu, el putând fi prea abstract. Să vă pun în față un
exemplu mai la îndemână.
Ați auzit, desigur, de gravitație și știți că ea este forța prin care astrele și
planetele universului se atrag unele către altele și se țin laolaltă în sisteme solare,
galactice sau de altă natură. Știți că forța de atracție a lunii și a soarelui asupra
pământului este cauza mareelor, adică a fluxului și refluxului din mări și oceane.
Gravitația este aceea care ne ține cu picioarele pe pământ; fără ea, am rătăci prin aer
ca niște fulgi de păpădie, mânați de vânt încoace și încolo.


Ei bine, iată că într’un schit, undeva, paracliserul și-a impus un canon în
săptămâna lui de rând, anume să aprindă zilnic candela fixată pe un arc de metal la
Crucea Răstignirii, sus de tot, în vârful tâmplei. Tâmpla nu suportă o scară, așa încât
el pune mai întâi o masă, pe masă urcă un scaun, el se aburcă pe scaun cu toate cele
de trebuință și își începe treaba: înlocuiește fitilul, înlătură zgura, toarnă untdelemn
dintr’o sticluță, scoate din buzunar cutia cu chibrituri și aprinde candela. Toată această
treabă presupune o serie de mișcări complexe ale corpului, ale mâinilor și ale
picioarelor, acestea din urmă având să se miște, succesiv, când înălțându-se pe vârfuri,
când lăsându-se pe călcâie, după cum cere trebuința. O mișcare greșită îl poate face
pe paracliser să cadă jos, pe podeaua de piatră. Aceasta, datorită faptului că gravitatea
pământului îl atrage în jos, iar el, prin toate mișcările lui, nu face altceva decât s’o
neutralizeze. Forța de atracție a pământului, însă, este determinată de raportul ei cu
forța lunii, a soarelui, a planetelor, a întregului sistem solar. La rândul ei, forța de
atracție a sistemului solar este condiționată de gravitatea Căii Lactee, adică de cele
câteva milioane de stele care o alcătuiesc, soarele fiind doar una din ele. La rândul ei,
forța de atracție a acesteia este determinată de forța gravitațională a celor 125 de mii
de milioane de galaxii ale întregului cosmos. Și iată, dragii mei, cum la gestul banal al
unui călugăraș dintr’un schit obscur, acela de a aprinde zilnic o candelă, participă
întregul univers, iar mișcările lui de a-și menține echilibrul aerian nu sunt altceva
decât un dialog al omului cu cerul de deasupra. Nu e minunat? Iar asta se petrece cu
fiecare din noi, de la pruncul care învață să meargă până la alpinistul care cucerește
crestele.
Cât privește cerurile spirituale, ne vom întoarce iarăși la magi. Și ei au
dialogat cu universul stelar ori de câte ori s’au urcat pe cămile ori s’au coborât, când
s’au rugat cu mâinile ridicate ori s’au odihnit în așternuturi. Dar, de îndată ce s’au
aflat în fața lui Iisus și L-au adorat ca pe un Dumnezeu, dialogul lor cu stelele a
devenit un dialog cu Cel care le-a făcut. E greu de spus dacă erau sau nu conștienți de
această nouă relație în toată plinătatea ei, dar închinarea lor, însoțită de o imensă
bucurie, o atestă. Și dacă Dumnezeu a fost în stare să creeze miliardele de stele ale
universului, cu atât mai rațional este să fi creat una specială, anume pentru ei, spre a le
descoperi că dincolo de materie – și deasupra ei – există o galaxie a Duhului Sfânt.
În încheiere, dragii mei, v’aș da un îndemn: Ori de câte ori veți fi ispitiți de
amăgirile ghiciturilor de orice fel, alăturați-vă celor trei magi de la Răsărit și mergeți
împreună cu ei, călăuziți de steaua lui Iisus. Și dacă eu nu am fost în stare să vă
lămuresc pe deplin ce anume era această călăuză, fac apel la geniul poetic al
poporului român. Iată cum o definește el într’un cântec-colindă: Steaua sus răsare /
ca o taină mare. Da, o taină tot atât de mare și de adevărată cum este aceea a nașterii
Domnului din Sfânta Fecioară Maria. Și veți descoperi că ea, taina, nu e altceva decât
Soarele Dreptății, Răsăritul cel de Sus, Căruia îi vom cânta întru bucuria Crăciunului:
Nașterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoștinței.
Din pragul Anului Nou, tuturor: La mulți ani!

___________________
1 Mt 2,1-12.
2 Sf. Ioan Gură de Aur, Scrieri, partea a treia, Omilii la Matei, trad. Pr. D. Fecioru, colecția PSB, Ed.
Inst. Biblic, București, 1994, pp. 76-83.
3 Iș 13,21-22.
4 Fc 18.
5 In 1,29.
6 Lc 20,9-19.
7 Ps 18,1.
Vezi profilul utilizatorului Trimite mesaj privat
Pastorala de Crăciun 2005 - ÎPS Bartolomeu Anania
  Pagina principală Pro Arad: Forum Ortodox - arhiva » Pastorale
Puteți crea un subiect nou în acest forum
Puteți răspunde la subiectele acestui forum
Nu puteți modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteți șterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteți vota în chestionarele din acest forum
Data este GMT + 3 Ore  
Pagina 1 din 1  

  
  
 Acest forum este închis, nu se pot scrie, crea, răspunde sau modifica subiecte  Acest subiect este închis, nu puteti posta mesaje  



Powered by phpBB © 2001-2005 phpBB Group
Style by Vjacheslav Trushkin and modified by Petru Jigorea
Versiune în limba română: Romanian phpBB
Vizitati si:

Manastirile Athosului si Meteorele
eXTReMe Tracker